Port popular femei

Portul popular romanesc ca si intreaga arta populara (arhitectura, crestaturi in lemn, ceramica, etc.) s-a nascut si a dainuit pe teritoriul tarii noastre din cele mai vechi timpuri. Istoria ne spune ca dacii erau imbracati la fel cu taranii nostri de la munte: „Imbracamintea lor era un fel de tunica pana la genunchi, stransa c-o cingatoare peste mijloc, itari largi legati la glezna cu sfoara sau varati in opinci, pe deasupra o manta larga, fara maneci, incopciata pe umar. De obicei prin portul popular romanesc se intelege imbracaminte taranilor din sate, formata in cadrul unei colectivitati restranse, avand materialul si modelele de croit aceleasi, pastrandu-si originalitatea, cu un ritm lent de schimbare, fara interventia directa a modei, cu o etnicitate si expresivitate de manifestare proprie.
Portul popular românesc este, incontestabil, unul dintre cele mai importante elemente culturale și istorice pe care le poate deține un popor. Este o dovadă a identității naționale, a diferențelor culturale într-o anumită arie geografică în care s-a format o civilizație distinctă care a evoluat după propriile-i legi, adaptate unui stil de viață aparte. Un studiu al costumului popular în funcție de regiuni poate stabili cu precizie evoluția neamului românesc. Portul popular a evoluat odată cu românul, a fost alături în cele mai importante momente din viața fiecărui om de rând, atât în clipele fericite, cât și atunci când nenorocirile s-au abătut asupra familiei și a comunității. Mai mult, costumul popular a fost acolo în momentele în care românul și-a revendicat drepturile, s-a luptat pentru o viață mai bună, când a câștigat sau când a fost reprimat și redus la tăcere. Toate aceste evenimente nu au trecut fără să influențeze arta populară, alături de credința puternică în Dumnezeu pe care a avut-o țăranul român. Costumul popular este reflecția trăsăturilor definitorii ale stilului de viață tradițional, a românului tradițional cu setea acestuia de a descoperi frumosul, de a-l crea, de a-l cultiva prin virtuțile sale primordiale: dragostea de glie, curajul, aspirația la libertate și avântul creației.
Portul popular femeiesc
În general, costumul femeiesc e compus din: cămașă, poale și piesa care acoperă partea de la brâu în jos care se deosebește de la o regiune la alta. Ea are și denumiri diferite în funcție de forma ei și de zonă, astfel ea poate fi „catrință”, „vâlnic”, „fotă”, „opreg”. Aceste piese sunt țesute din lână, având ornamentație mai simplă sau mai complicată în funcție de ținut. Cămășile au aceleași părți ornamentale, cu unele deosebiri cromatice. O completare a portului femeiesc e marea varietate a gătelii capului care diferă de la o zonă la alta, chiar de la sat la sat, valoarea acestei găteli depinzând de frumusețea țesăturilor și a broderiilor sau a celorlalte podoabe în acest scop. Ele sunt compuse din: marame, năframe, cepse sau cununi. Alte piese ale costumului femeiesc sunt brâiele și betelele, care prezintă și ele deosebite realizări artistice. Caracteristic costumului femeiesc din toate regiunile constă în folosirea, ca fond, a culorii albe, a țesăturilor de in, cânepă și lână.
Costumul popular este diferit de la o regiune la alta, dar și în cadrul aceleiași zone. Diferențele apărute depindeau de profesie, ocazie, anotimp, sex și vârstă. De exemplu, piesele folosite pentru lucrul câmpului erau simple, fără ornamente. La femei, diferența majoră era găteala capului, pentru a deosebi tinerele de femeile căsătorite. La costumul moldovenesc femeiesc cunoastem stergarul alb care se serveste la acoperirea capului, camasa lunga intr-una – mai demult – cu poalele separate, mai recent – imbracate direct pe corp, dat fiindca in portul popular romanesc nu exista rufarie.
Costumul transilvanean de pe aceste meleaguri se deosebeste in componenta de cel moldovenesc prin faptul ca nu are brau, iar in locul catrintei se poarta doua “zadii” (piese dreptunghiulare), ce se prind perpendicular de talie in fata si in spate. Stergarul alb de cap a fost demult inlocuit cu naframa procurata din comert. Sumanul si piesele din piele sunt in schimb aceleasi.
Costumul popular in Banat:
Portul traditional banatean este caracterizat, in primul rand, de opregul purtat de femei, confectionat dintr-un material rigid in partea din fata si ciucuri lungi si colorati in partea din spate. Piesele care acopera parul poarta denumirea de „ceapsa” sau „conciu”, fiind tesute din lana sau bumbac si ornamentate cu motive geometrice, precum rombul sau cercul.In general, atat costumul banatean femeiesc, cat si cel barbatesc, se deosebesc de cele din restul tarii prin policromatism si prin bogatia ornamentelor si cusaturilor, deseori folosindu-se in confectionarea sa chiar fire argintate.

Portul popular in Oltenia:
Oltenia se numara printre regiunile cele mai bogate in varietatea de costume nationale, detaliile acestora variind chiar de la o localitate la alta. In general, portul popular oltenesc se deosebeste prin folosirea culorii negru si contrastarea acesteia cu motive decorative policromatice. De asemenea, margelele din sticla colorata sunt deseori intalnite ca un accesoriu al costumului national. Pentru sudul Olteniei este specifica ipingeaua, ornata cu broderii pe guler.

One Comment

  1. Andreea

    Cele mai bune porturi populare.
    Recomand!

Leave a Reply

*